Press "Enter" to skip to content

VOCEA DIASPOREI – Carmen Kondyli, medic la Atena: ”Școala românească de medicină are o valoare incontestabilă”

APDA, 13 octombrie 2017 – O altă poveste de succes  o are ca protagonistă pe Carmen Kondyli. Originară din Pașcani, locuiește în Atena și este  medic cardiolog-urgentist.

În prezent are un cabinet particular care este vizitat de foarte mulți români. Este dotat cu diferite aparate de specialitate precum Triplex, Holter de ritm, Electrocardiograf, ca să își poată ușura munca în ceea ce privește punerea unui diagnostic și  stabilirea  tratamentul bolnavului.

De cât timp sunteți în Grecia și care au fost motivele pentru care ați plecat din țară ?

Sunt în Grecia din 2003. După absolvirea facultații m-am căsătorit cu un coleg de facultate de origine greacă, pe care l-am urmat și am întemeiat o familie. Soțul e medic anestezist și împreună avem trei copii.

Cu ce probleme v-ați confruntat aici ?

La început m-am confruntat cu multe probleme datorită faptului că  aveam o diplomă nerecunoscută pentru care am fost nevoită să mai dau încă o dată  examene de recunoaștere într-o limbă  pe care prea puțin o cunoșteam și care îmi era total straină. Am luat recunoașterea după  șase  luni, timp în care învățam în paralel, atât limba greacă, cât și materiile de medicină internă și chirurgie.

Reușita la aceste examene într-un timp atât de scurt a fost dovada că școala românească de medicină are o valoare incontestabilă. Am avut o perioadă de așteptare de aproximativ doi  ani pentru a putea intra la rezidențiat datorită  listelor de așteptare foarte încărcate.

Rezidențiatul l-am început la unul din cele mai mari spitale din Balcani, la ”Evaggelismos”, unde aș  putea spune că a fost o adevarată  școală pentru mine, unde mi-am pus bazele și am învățat că pentru a deveni un bun medic nu e de ajuns doar pregatirea, ci trebuie să înveți să fii Om și să te comporți în așa fel incât să nu îți pierzi respectul pentru bolnavi. Venind dintr-o țară de unde, din păcate, spun asta prin prisma celor trecute de mine alături de tatăl meu care a suferit 15 ani de o boala grea, predomină aroganța medicului  vis-a-vis de bolnav și partea economică. Ceea ce am întâlnit aici a fost pentru mine o surpriză  plăcută.

În toți acești ani am încercat să profit de ceea ce îmi oferea spitalul pentru a deveni un bun specialist, gărzi fără număr la  urgențe, nopți nedormite, ani de chin pentru a învăța Ecografie, Coronarografii și altele, cu o familie care mă solicita și acasă, așteptându-mă la acea vreme doi copii. În sfârșit, cu ajutorul  familiei mi-am deschis cabinetul particular pentru a putea fi mai aproape de copiii mei.

Ce credeți că trebuie schimbat în România pentru ca românii să se întoarcă în țară ?

Cred că mentalitatea ar trebui schimbată din toate punctele de vedere, mentalitatea din punctul de vedere al omului simplu, a sistemelor politice, de sănătate, juridice etc.

Ce poate fi schimbat acolo unde nu există  încredere?  Cred în tineret, valul nou de tineri plini de idealuri, dezamăgiți și trădați de sistem care își pierd speranța și caută îndeplinirea visurilor în afară. Cred că zâmbetul oamenilor triști și împovărați de griji e greu de readus, cred că promisiunile și speranțele de-a lungul anilor i-au făcut sceptici. Avem o țară frumoasă, oameni deștepti. Mie personal, dacă mi s-ar da ocazia aș merge, însă  nu cred ca aș putea schimba ceva. E inutil să încerci să schimbi ceva atât timp cât sistemul e rigid și nu-ti permite.

Daniela Popescu, Atena