Press "Enter" to skip to content

Silvia Georgiana Cîrstea, Zaragoza: «Spaniola este foarte frumoasă, dar nu este limba mea maternă»

APDA, 3 octombrie 2017 – A ajuns în Spania la 12 ani. Practic a crescut acolo, dar legătura cu țara de origine a rezistat și chiar s-a întărit în timp. Silvia Georgiana Cîrstea vine din Voinești, județul Dâmbovița. A ajuns în Spania în anul 2008 și locuiește în Spania împreună cu familia: mama și tatăl, Claudia și Nicolae, și fratele ei mai mic, Florian.

Iată cum se prezintă o tânără pe jumătate spaniolă: «Părinții mei au fost primii care au venit aici, iar noi, eu si fratele meu, am fost obligați să venim, deoarece nu este loc mai bun și mai minunat decât alături de părinți. Eu aveam numai 12 ani când am venit în Spania, dar eram la o școală foarte bună din Târgoviște – Liceul de Muzică și  Arte Plasice „Bălașa Doamna”, unde urmam cursuri de vioară și absolvisem clasa a-V-a.

Îmi pare foarte rău ca nu am terminat acolo studiile, poate acum eram la un alt nivel cu muzica, dar înțeleg că dorul și iubirea parinților nu pot fi înlocuite cu nimic altceva în lume. De aceea, ei au dorit să le fim alaturi și să venim în Zaragoza, dar în același timp au vrut să ne dea șansa de a cunoaște o nouă lume prin care noi să putem avea mai multe șanse de reușită.

Aici am absolvit Liceul de arte scenice, muzică și dans IES PEDRO DE LUNA, Grad Superior în Agenții de Turism și Management de Evenimente, iar acum sunt în anul patru la Conservatorul Profesional de Muzică San Vicente de Paul (Instrument Canto Lirico).»

Consideră sistemul de învățământ spaniol în urmă comparativ cu cel românesc. «Mi se pare că sunt mai în urmă. Nici elevii nu sunt foarte motivați să scoată calificative mari pentru ca profesorii, în loc să încurajeze elevul, îl trag în jos și mi se pare și normal să scadă motivația copilului. În România când luam un 8.5 se rotunjea la un 9, dar aici mereu mi-a fost trasă nota în jos și am fost deceptionață și nu numai cu un 8.5, ci si cu un 8.6, 8.7 la fel media mea ramânea 8. Descurajare totală din partea profesorilor. Mie una mi se pare mai bun cel din țară decât cel din Spania.»

Cum vede Georgiana integrarea în cadrul societății spaniole? «Am mulți prieteni spanioli, dar mă înțeleg mai bine cu românii. Am mulți prieteni care au același timp ca și mine în Spania iar lor le este mult mai ușor să vorbească în spaniolă. MIE NU. Eu iubesc limba română și iubesc România. Spaniola este foarte frumoasă, dar nu este limba mea maternă. Despre tradițiile lor pot spune același lucru, îmi plac și le apreciez, dar nu le pot compara cu minunatele noastre costume populare pe care personal le ador și le port de câte ori am ocazia. Despre gastronomie pot spune că este destul de diferită față de a noastră, dar îmi place foarte mult și este si mult mai echilibrată și sănătoasă.

Îmi plac spaniolii, sunt oameni primitori și mai veseli decât românii, oameni simpli și foarte agreabili și niciodată nu m-am simțit în plus sau marginalizată de către ei. Și cred că noi ca români, mereu ne-am făcut apreciați pentru cât de muncitori am fost iar societatea spaniolă apreciază mult lucrul acesta.»

I-ar plăcea să se întoarcă în România: «Mi-ar plăcea să merg la Conservatorul de Muzică din București. Am deja o viață aici, dar sufletul meu este și va rămâne mereu in România.»

Cătălin Serbu