Press "Enter" to skip to content

Repară avioane în Franța și a scris peste zece cărți, viața de roman a lui Adrian Voicu

APDA, 19 aprilie 2018 – A absolvit Liceul Militar, Academia Tehnică Militară și Facultatea de Electronică și Telecomunicații, iar acum e director adjunct de întreținere la iGO Solutions la Aeroportul Paris Orly, companie de întreținere care are în grijă avioanele Transavia France (Boeing B737), Air Caraibes (Airbus A330 și A350) și French Blue (Airbus A330). Este căsătorit și tată a doi copii, locuiește în Franța de câțiva ani, iar acum zece ani i-a apărut prima carte – „Joi seara, în parcare”, care a avut un mare succes, ceea ce l-a dus pe drumul scriiturii cu încă zece cărți.

Despre întâmplarea care l-a adus în Franța povestește el însuși cu umorul care-l caracterizează: „Acum câțiva ani, printr-un sfârșit de vară, eram la un grătar familial, când sună telefonul. Văd număr străin, mă mir un pic și răspund. La capătul celălalt al semnalului o voce masculină s-a recomandat ca aparținând directorului tehnic al unei companii vestite de întreținere aeronave (Pac! Pac! Sunt inginer!), apoi a chemat și o voce de tanti de la Resurse Umane, am dat un interviu de vreo oră și, mi-a mulțumit și mi-a spus că mă caută ei. Asta cu ”te sunăm noi” o știam bine de la ai noștri și nu mică mi-a fost surprinderea când omul nu numai că m-a sunat după vreo două zile, dar mi-a făcut și o ofertă de nerefuzat.”, a povestit Adrian Voicu pentru dupa35.com.

Vă invit să faceți cunoștință cu Adrian Voicu, originar din Nehoiu, inginer și scriitor de succes.

Cum un om cu o meserie ca a lui, atât de exactă și de dificilă, poate îmbrăca straie de scriitor? Mi-a spus că „dacă nu ai imaginație, nu repari avioane. Ori nu știi să conduci oamenii care să le repare.”

Vorbind despre literatura română de azi, spune că se scrie enorm, uneori de calitate, dar lipsește un element esențial: cititorul.

„Din ceea ce am văzut, citit și auzit, în România de azi se scrie la greu: pe ziduri, pe garduri, pe trenuri, pe ordonanțe, ziua, noaptea, în pârnaie și în afara ei, peste tot, ce mai! Cred că literatura română n-a fost nicicând mai dinamică și Ion Heliade-Rădulescu ar plesni de fericire dacă ne-ar fi contemporan. Știu, avizații vor zice că e multă maculatură la mijloc, dar atâta timp cât editurile trimit cărțile la Depozitul Legal al Bibliotecii Naționale, înseamnă că ce se scrie rămâne arhivat întru posteritate, nu? O altă chestie pe care am remarcat-o fără prea mare concentrare este apariția unui număr mare de bloguri literare. Ce-i lipsește literaturii noastre cea de toate zilele? Cititorii.”

Adrian spune că umorul l-a salvat din multe situații și l-a ajutat să treacă peste greutăți. Pentru că deși pare că i-a fost ușor, niciun drum spre reușită nu e presărat cu roze. Dar el a luat mereu partea bună a lucrurilor și a mers mai departe, fără să renunțe la pasiunile lui.

Schimbările i-au marcat viața și nu le-a evitat: „De-a lungul existenței mele tumultoase am trecut peste mai multe macazuri care mi-au schimbat viața: Liceul Militar, renunțarea la examenul de admitere la Medicina Militară, revenirea la viața civilă după Academia Tehnică Militară, apoi faptul că am spus ”Da!” de câteva ori, ultima oară fiind când am acceptat ca să mă mut în Franța cu serviciu, cățel, purcel dimpreună cu jumătatea mea mai bună și mai gravidă în luna a noua.”

Corina Ozon