Press "Enter" to skip to content

Jasmine Butnariu, un copil deosebit de talentat, zeci de premii în Italia: ”Fără studiu nu poți merge înainte”

APDA, 09 aprilie 2018 –  Cu Jasmine am făcut cunoștință, prima dată, atunci când a câștigat un concurs de desene organizat cu ocazia Zilei Naționale, de 1 Decembrie, organizat de asociația ”La Coccinella Viola”. Mi-a plăcut ceea ce face și i-am luat un interviu pentru agenția ”Diaspora Azi”.

Jasmine,  spune-mi câte ceva despre tine.

Ma numesc JASMINE ȘTEFANIA BUTNARIU și am 10 ani. Eu sunt născută în Latina, o localitate care se află la aproximativ 100 km de Roma, dar părinții mei provin din România, din județul Iași, comuna Ruginoasa, o localitate foarte cunoscută atât pentru ansamblul de dansatori, de costumația  de Anul Nou dar și pentru că acolo există Castelul domnitorului Alexandru Ioan Cuza. Eu sunt născută într-o zi mare, așa cum zice mami, a doua zi de Crăciun, de asta și al doilea nume al meu ȘTEFANIA.

Sunt în clasa a 5 a la ISTITUTO COMPRENSIVO Tarquinio Tasso din LATINA. Am început clasa a 1-a la 5 ani și 9 luni, părinții mei erau preocupați că sunt prea mică dar învățătoarele de la grădiniță au garantat ca sunt super pregătită pentru școală. Și… asa a și fost, până acum am avut doar medii de 10 în fiecare an școlar.

Îmi place sa citesc, sa studiez, sunt mereu curioasă dar cel mai mult îmi place sa studiez limbi străine.

Chiar dacă sunt născută în Italia vorbesc, citesc și scriu în românește.  Încă de mică, părintii mei au vorbit cu mine doar în românește, mama e de părere că limba maternă trebui neapărat  știutā, pentru că italiana o înveți repede fiind aproape toată ziua în compania copiilor italieni.

Am început grădinița, “scuola materna ” la 2 ani și 10 luni, nu știam sa zic decât “ciao” și “buongiorno “, dar după două săptămâni de grădiniță vorbeam destul de bine, nu de puține ori mama a învățat cuvinte noi italiene de la mine.

Încă de când aveam 4 ani, mama mi-a cumpărat Abecedar și  caiete speciale pe care scriu copiii în România în primii ani de școală și m-a învățat încet, încet să scriu și să citesc românește.

Deseori părinții mei îmi povestesc despre copilăria lor și uneori mă “trascinez”si eu parcă “acolo” în poveștile lor, îmi place să ascult.

Mama, încă de mică m-a învățat sau explicat unele obiceiuri /tradiții din  România, iar uneori mergem la diferite evenimente românești în comunitatea românească de la Roma.

Câteodată urc și eu pe scenă alături de alți oameni stabiliți în Italia, cânt cântece românești sau recit vreo poezie.

Îmi place Mihai Eminescu, am  învațat 3-4 poezii de-a lui cum ar fi “Stelele-n cer”,”Somnoroase păsărele “,”Sara pe deal”…pe care le -am mai recitat sau cântat în Cenaclul de la Roma.

Îmi place și muzica populară dar fiindcă nu am un profesor pentru tehnică populară românească, caut pe YouTube și aleg să cânt doar ceea ce cred eu că pot.

Ca orice stil de muzică trebuie să studiezi o anumită tehnică vocală, eu nefiind născută și crescută în România nu pot scoate anumite sunete, dar încerc să mă adaptez.

 Când ai început sa cânți? 

Am început să “cochetez “cu muzica când aveam 4 ani. În ultimul an de grădiniță m-a dus mama la o selecție la Conservatorul Respighi din Latina și profesoara de acolo, după diverse probe i-a zis că este impresionată de mine, asa că am fost acceptată într-o mică orchestră unde se cânta la diverse instrumente din Asia, America de Sud, nemaivăzute în Europa …de unde și numele orchestrei P.O.M.M (Piccola Orchestra delle Musiche del Mondo).

Am mers 2 ani, în ultimul an de grădiniță și clasa  întâi iar din clasa a doua am ales  să merg la un cor format din  copii de diferite etnii numit Musicamica. Acolo, la orice spectacol organizat pe teritoriul Latinei cântam și ca solistă. Era distractiv, am strâns prietenii noi, dar eu voiam să particip la concursuri unde există juriu. Urmăream emisiunea NEXT STAR  și de multe ori îmi imaginam cum ar fi pe o scenă, fața în față cu un juriu. Îmi place competiția.

La rugămintea mea de-a merge la un concurs cu juriu, părinții m-au dus la un concurs în împrejurimile Latinei în februarie 2017 unde am obținut primul meu  trofeu câștigând Premiul Special la categoria junior. Eram superfericită.

Profesorul de cor nu era de-acord să particip la concursuri așa că, cu parere de rău, am lasat corul si m-am orientat spre lecții de canto individual.

Aici e diferit față de Romania, în școlile de canto pentru început în primul an se face doar câte o jumătate de oră pe săptămână ceea ce era puțin. Unii au vocea înzestrată din naștere iar alții trebuie să muncească pentru a o avea, exact cum sunt eu. Fără studiu nu poți merge înainte.

Cântam mereu,în mașină, în baie,oriunde, îmi plăcea să fredonez.

Încet, încet am început să merg pe la diverse concursuri, unele le-am trecut, altele nu, dar nu m-a deranjat lucrul ăsta. Părinții îmi zic că este important să particip, asa prind experiență, văd ce se “poarta” muzical, ce cerințe are juriul de la concurenți, etc

Care a fost cel mai important premiu obținut? 

Cel mai important premiu cred că a fost  in septembrie anul trecut, la un concurs renumit aici in Italia, IL CANTAGIRO, unde am obținut locul doi la categoria internaționale reprezentând România, dar și  trofeul obținut recent în alt concurs internațional THE INTERNAȚIONALE TALENT OF SINGING TV.

Anul acesta, în urma unui festival din împrejurimile Romei unde am obținut premiul “per il miglior talento  nascente” am avut “onoarea” să particip pe data de 6 și 10 februarie în cadrul festivalului din zona de Sanremo, la Sanremo Doc, ”musicadioriginecontrollata” organizată la PALAFIORI SANREMO.

Poate… cine știe, dacă Dumnezeu  vrea  să calc și treptele Teatrului Ariston în viitor.

Suntem  în luna aprilie și deja pot să spun că sunt deja în semifinalele internaționale din nou la IL CANTAGIRO, in finala națională la concursul Fuoriclasse și în semifinalele atât naționale cât și internaționale la concursul CANTAMONDO FESTIVAL care  vor fi  la  Casino di Sanremo în februarie 2019.

Chiar acum câteva zile am participat la un concurs la Cannes, Franța “THE GOLDEN VOICE 2018”. În urma unor selecții am fost propusă să merg direct în finală acolo.

Am fost singura concurentă din cei 40 venita din Italia, toți erau din Franța și Belgia. A fost așa emoționant dar și hazliu pentru că nu cunoșteam pe nimeni, în jurul nostru lumea vorbea iar noi nu înțelegeam nimic, dar cu engleza pe care o vorbesc doar eu  (doar mama înțelege un pic) am înțeles ce și cum funcționează concursul.

Categoria de vârstă junior unde eram era de la 7-17 ani, împărțită în două 7-12 (junior), 13-17 (junior +).

Nu ne așteptam la un câștig,  dar când am auzit “categoria junior -mademoiselle Jasmine BUTNARIU – Italy” m-am emotionat…era unicul premiu la categoria junior.

La concursuri românești participi? 

La concursuri românești nu am participat decât la cel organizat în comunitatea românească de la Roma, la Festivalul Benone Sinulescu. Nu cunosc alte concursuri românești organizate la Roma sau în împrejurimei Romei.

Cânți și la instrumente muzicale? 

Cânt la pian de câteva luni, m-am “îndrăgostit “chiar de  pian, timpul liber il petrec in fața pianului sau cu chitara. La chitară cânt de aproape doi ani cu renumitul Roberto Caetani la CMC (Centro Musicale e Culturale ) Latina, cu care lucrez și la primul meu inedit.

Din luna octombrie 2017 fac canto individual cu Riccardo Proietti la Collegium Musicums Latina.

Ce proiecte ai pentru viitor? 

Așa cum am zis lucrez la un inedit împreună cu profesorul meu de chitară, dar am început și  eu să compun cântece muzica/versuri și încet încet o să le facem aranjamentele muzicale.  O să particip în continuare la diverse concursuri, nu neapărat pentru a câștiga.

Pe primul loc la mine este școala, apoi muzica pe care o ador…și cum se zice aici în Italia “il mio sogno nel cassetto” e să devin biolog marin iar pentru asta trebuie mult studiu, dar cum zice mama: “Doamne ajuta!”

Ce ai mai adăuga pentru cititorii noștri la final?

Aș vrea să mulțumesc părinților mei pentru tot sprijinul și sacrificiul care îl fac pentru mine, mulțumesc profesori lor mei dar și dumneavoastră pentru timpul acordat acestui interviu. Este singurul interviu românesc până acuma, am mai avut cateva dar italiene cum ar fi la  Radio Medua, când am participat la concursul Mia Martini-Una voce per Mimi, la un post de televiziune  când eram la finala internațională la concursul Il Cantagiro și la un  program tv chiar anul acesta la Sanremo.

Vă mulțumesc și trimit salutările mele tuturor românilor de pretutindeni!

Doina Butnaru