Press "Enter" to skip to content

Iulia Badea-Guéritée, jurnalistă română în Franța: «Ar fi necesar un sprijin serios din partea României pentru presa diasporei»

APDA, 23 mai 2018 – Iulia Badea-Guéritée, jurnalistă de limbă română și franceză și scriitoare, este nominalizată pentru premiile de excelență acordate în cadrul celei de-a doua ediții a campaniei revistei Occidentul Românesc din Spania, „Noi susținem excelența!”. Într-un interviu acordat acestei reviste, Iulia Badea povestește cum a ajuns jurnalist în Franța, după ce fusese jurnalist în România.

«Franţa a fost o întâmplare, căci trebuia să fie Canada. Doream să plec spre Canada definitiv, în căutarea unei vieţi mai bune, sigur, dar şi dornică de a vedea lucruri nemaivăzute. Franţa trebuia să fie o etapă, un popas în care îl revedeam pe fratele meu. Dar a devenit o etapă… oare definitivă?… nu ştiu, dar ea durează de aproape 19 ani. Am plecat în 1999, crezând că voi reveni în România după trei luni şi nu a fost deloc aşa», povestește jurnalista.

Fostă jurnalistă în presa locală din Brașov, în Franța a fost nevoită să ia totul de la început. «Am luat-o de la capăt. Am redevenit ziarist în Franţa doar după şapte ani grei, petrecuţi ca proaspătă mamă şi angajată în medii care n-aveau nimic de-a face cu jurnalismul. Lucrând ca recepţionistă, să spunem aşa, dar de fapt e hotesse d’accueil, la revista L’Express, întâlneam zilnic jurnalişti, aveam ziare la dispoziţie. Jurnalismul este ca un microb, nu se pierde niciodată. Continuam să scriu articole pe care nimeni nu le citea.

Într-o bună seară, concentrată fiind pe scrierea unui articol despre românii care trimit remitenţe acasă, în România, am fost surprinsă făcând altceva decât munca pentru care eram plătită de către directorul adjunct al revistei, Christophe Barbier. A vrut şi cerut să citească articolul, când era gata. Nu doar l-a citit, ci şi publicat! Iar în acel an, 2006, am primit premiul pentru cel mai bun jurnalist european, „Louise Weiss”, la categoria Speranţe. Acesta a fost declicul pentru jurnalism în Franţa şi apoi în România.

Paradoxal, acest premiu a cauzat concedierea mea: era ruşinos pentru jurnaliştii acelui grup de presă ca recepţionista să aibă un premiu pe care ei nu l-au avut niciodată. M-am dus din nou la şcoală – o şcoală de jurnalism online. Încetul cu încetul, am obţinut diplomele, apoi angajarea la revista cu care colaborez încă, Courrier International, ocupându-mă de atunci de observarea atentă a României şi Moldovei. Au urmat colaborările cu L’Express, Ouest France ș.a.., cu articole despre România. Ajunsă la 46 de ani, realizez că de aici pot face mai mult pentru ţara mea decât dacă aş fi rămas acolo.»

Continuă să scrie pentru publicații prestigioase din România, în paralel cu activitatea de jurnalist în limba franceză. «Scriu atât pentru presa franceză, cât şi pentru presa din România! Adevărul, Revista 22, Dilema veche, Qmagazine, Historia, Catchy.ro (unde am un blog de scriitor). Diferenţele față de abordarea franceză sunt marcante şi nu întodeauna reprezintă un punct în minus pentru presa din România, dimpotrivă. De exemplu, ceea ce am învăţat de la mentorii mei (Eduard Huidan, Tudor Ştefan) din presa regională din Braşov, de unde am pornit, a rămas şi e de bază. Obiectivitatea, respectarea surselor, ieşirea pe teren şi interviul realizat faţă în faţă, perfecţionarea continuă, cultivarea permanentă şi curajul de a nu avea limite au rămas. Ce e diferit – și rău în România – este faptul că experienţa sau lipsa de experienţă nu mai au importanţă, că formarea continuă nu există, că adeseori articolele nu sunt plătite, că superficialitatea şi comoditatea au luat locul seriozităţii şi că goana după senzaţional a distrus iubirea pentru munca bine făcută. Desigur, vorbesc în general. Există și minunate excepţii, iar asta e foarte bine. Eu cred în şi apăr mereu şcoala românească, de jurnalism sau de bază. Ceea ce am învăţat în România este inestimabil, că e vorba de latină sau practica unor aptitudini.»

Iulia Badea-Guéritée vorbește și despre viitorul presei românești din țară, în contextul european: «Viitorul presei este dat, în România, Europa sau oriunde în lume, de ceea ce ne dorim de la presă. Atât ca jurnalişti, cât şi ca cititori. În condiţiile în care există încă jurnalişti care reflectează la acest aspect, viitorul sună bine. Greu, dar bine. În Franţa tocmai a apărut o revistă tipărită, fără publicitate: Ebdo. În România există tot felul de experimente web în căutarea păstrării unui jurnalism de calitate. Deci nimic nu este pierdut. Ce ar fi necesar este un sprijin serios din partea României pentru presa diasporei.»

Occidentul Românesc