Press "Enter" to skip to content

Diana Torje, artistă la Paris: „Aici toata lumea are acces la artă, România mai are mult de recuperat”

Diana Torje (37 de ani), stabilită la Paris, a participat la mai multe expoziţii în Franţa şi Coreea de Sud.

La 12 ani a început cursurile Şcolii Populare de Artă din Zalău, participând la primele expoziţii. A absolvit Universitatea de Artă Plastică din Cluj-Napoca, secţia Pedagogia Artei, apoi un master în Grafică.

În 2013, s-a mutat în Franţa, acolo unde l-a cunoscut pe cel ce avea să îi devină soţ. Locuieşte in regiunea pariziană, unde îşi şi desfăşoară activitatea artistică. “Întotdeauna am visat să fiu artist. Ce copil nu ar vrea să ajungă într-o zi un mare Picasso? Mi-am dorit să merg în Franţa, să devin artist, însă în primii patru ani petrecuţi în această ţară am lucrat cu copiii, şi abia apoi am reînceput să pictez. De altfel, pot spune că abia acum am început sa evoluez ca artist. E ceva ce nu se termină niciodată, ştim doar unde începe”, a șovestit Diana pentru Adevărul.

În februarie 2019 a avut prima expoziţie, la Salon Art3f Paris. “Începuturile a fost dificile având în vedere că nu cunoşteam pe nimeni în acest domeniu, unica mea sursă de informare fiind Google. Soţul meu a fost cel care m-a ajutat cât a putut şi mă sprijină în continuare în acest proiect”, relatează ea. 

Participarea la expoziţii este esenţială pentru un artist, subliniază Diana Torje, pentru că îi oferă vizibilitate, îi permite publicului să interacţioneze cu artistul, să perceapă lucrarea în mod direct.

Cel mai important moment din cariera sa de până acum o reprezintă expoziţia personală de la Galerie D’Aguesseau, de lângă Paris, unde a avut şansa să fie selecţionată în rândul celor opt artişti care expun anual.

O expozie în această galerie este gratuită şi are o durata de o lună şi jumătate. A expus şi la Galerie Libre Est l’Art Paris, Saumur, în Seul (Coreea de Sud).

Tânăra crede că artiștii din România nu sunt suficient apreciaţi:

“Publicul încă nu are deschiderea şi educaţia necesară să înţeleagă arta la nivelul din Occident. Aş putea pune asta pe seama comunismului. Mă gândesc la generaţia părintilor mei, în care omul de rând era format să lucreze în fabrică, să se integreze într-un sistem predeterminat, şi nu să se dedice creaţiei, care i-ar fi dat acces la libertate.

Cred că atunci creaţia şi capacitatea de a aprecia arta era accesibilă doar elitelor”.

În Franţa, în schimb, spune ea, marii artişti sunt prezentaţi copiiilor încă de la grădiniţă, iar operele lor sunt adaptate pentru a putea fi reproduse de către cei mici. 

„Am avut surpriza ca un copil de 5 ani cu care lucram în particular, să aducă de la grădiniţă o lucrare, reproducere după Monet, în maniera lui.

Aici toata lumea are acces la artă, oamenii sunt încurajaţi să se exprime, există sărbători dedicate luminii, dedicate muzicii, târguri de artă, străzi în care galeriile sunt una lângă alta, zeci de muzee.

Totul respiră artă. Şi cred că România are mult de recuperat la acest nivel”, consideră artista. 

One Comment

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *