Press "Enter" to skip to content

Actrița Laura Mihaela Dumitru, Grecia: ”De fiecare dată când merg în România, mă simt de parcă mi-au crescut aripi”

APDA, 20 aprilie 2018 – Actrița Laura Mihaela Dumitru și-a început ”aventura în teatrul grec” în anul 2008. De atunci a fost distribuită în numeroase piese atât în română, cât și în greacă, a obținut premii și alte contracte de colaborare cu firme de publicitate. Are o regulă în teatru pe care nu o încalcă: ”În teatru evit  să vorbesc  despre proiectele viitoare, prefer ca ele să se realizeze…”

Despre viața în Grecia, despre pasiuni și probleme, despre relația cu țara natală și o scurtă comparație între cele două, într-un interviu în exclusivitate pentru APDA.

Ne puteți spune mai multe despre dumneavoastră, unde locuiti si cu ce vă ocupați in prezent.

M-am născut in București, dar copilăria mi-am petrecut-o la Făgăraș, la bunicii din partea mamei. Sunt ardeleancă și munteancă în același timp. Mă numesc Mihaela-Laura, Mihai era prenumele tatălui, Laura este prenumele nașului. De formație sunt actor și profesor de matematică. Am locuit în România și acum locuiesc în Grecia. Am două pasiuni: teatrul și copiii.

După cum bine se poate observa sunt norocoasă. Toata viața mea am avut de ales între două opțiuni.

Locuiam în  Atena de trei ani, cînd la sfârșitul lui  2008  am primit o solicitare de a juca în spectacolul Tou Nekrou Adhelfou în regia lui Sotiris Hatzakis, alături de doamna Maia Morgenstern,  spectacol cu o distribuție internațională jucat în greacă, română, bulgară, sârbă și albaneză. Cam așa am început aventura mea in teatrul elen. A urmat Praxagora în  Adunarea Femeilor  la Theatro ton Allagon, A Quiet Voice – în regia Ermirei Goro la Festival Athinon și în ultimii ani am jucat în producțiile Studioului de Teatru Profesionist Diaspora din cadrul Societății Culturale Balkania Contemporana, condus de doamna Monica Săvulescu Voudouri.  Am fost Efimița în Conu Leonida Față cu Reacțiunea, Domnișoara Cucu în Steaua fară nume, iar acum sunt Mama în Dezertorul  pe care îl jucăm  la Sthatmos Theatro, până în luna iunie, ca toate celelalte producții atât în română cât și în greacă.

De curând am obținut Premiul pentru cea mai buna actriță în rol secundar  la Balkan Theatre Festival Athena pentru rolul Domnișoara Cucu ( în limba greacă), O mare bucurie pentru un actor strain să iei un premiu pentru teatru în Grecia – patria teatrului.

Colaborez deasemenea  de mai bine de un an cu o firmă de publicitate elenă și realizez vocea jucariilor pentru  Jumbo – România.

În teatru evit  să vorbesc  despre proiectele viitoare, prefer ca ele să se realizeze.

În afara teatrului cu ce vă mai ocupați?

Să nu îi uităm pe copii. În paralel cu activitatea mea din teatru  în ultimii doi ani sunt educator al grupei de preșcolari din cadrul Școlii de Limba Română a Asociației Interculturale Româno- Elenă Dacia din Atena. Aventura mea cu copiii a început prin 2012  la Comunitatea Română Sfantul Ștefan cel Mare din Atena, unde ne jucam de-a teatrul cu copiii ca o modalitate de învățare și perfecționare a limbii române prin mijloacele specifice teatrului. Mă bucur că o parte dintre ei chiar au mers mai departe pe acest drum și că munca mea nu a fost în zadar. Mă bucur și astăzi ca și în trecut  când văd copiii românilor din Atena încercând să învețe și să respecte limba și tradițiile parinților lor.

De cât timp sunteți în Grecia și care au fost motivele pentru care ați plecat din țară ? Cum a fost integrarea?

Am venit în Grecia pe 20 aprilie, azi împlinesc  13 ani. Am avut șansa în viață să calătoresc mult și niciodată nu am vrut să ramân în altă țară, din cauza meseriei, probabil. Peste tot era frumos, interesant, însă nu era ca acasă. Niciodată să nu spui niciodată, parcă așa se spune… Cred că nimic nu este întâmplator în viață. Primul spectacol în care am jucat la T.N.B a fost O trilogie antică, jucat în greaca veche, lucrarea de diplomă la examenul de licență a fost tot cu teatrul grecesc, acum doi ani am aflat că strabunicul meu era grec și exemplele ar putea continua… M-am simțit ca acasă din prima secundă, și mai mult decât atât, am simțit că aici o să poposesc ceva vreme. Cât? Asta nu știu nici acum. Grecii seamănă cu românii ca două picaturi de apă – aceleași calități, aceleași defecte. Poate doar că zâmbesc mai mult.

Cu ce probleme v-ați confruntat aici ?

Când am venit în Grecia eram conștientă că va fi foarte greu, dacă nu chiar imposibil să fac teatru și asta din cauza limbii, a accentului. În România fusesem actor colaborator si coordonator de programe la Teatrul Național I.L. Caragiale București. Îmi venea foarte greu să șterg cu buretele toată viața mea anterioară. În plus, sistemul din teatrul elen este total diferit de cel românesc, adica se lucrează pe contracte. Ai câteva luni contract după care în cel mai fericit caz ești șomer cu acte regulă și o iei de la capat. Nu mai vorbim de cazurile în care îți pică proiectele pe la jumătate din cauze financiare. Problemele pe care le întâmpinau actorii greci într-o Grecie aflată în criză pe noi  actorii straini cu handicapul accentului ar fi trebuit să ne demobilizeze în totalitate. Se pare că nu a fost așa, din contră ne-a mobilizat și ne-a unit și am găsit alte soluții care să ne permită să ne îndeplinim visul de a face Teatru. Studioul de teatru al Balkaniei  care se află anul acesta la a patra producție este una dintre ele. In Grecia am invățat ce înseamnă cu adevarat cuvantul răbdare care in greacă sună si foarte frumos ipomoni.

Ce credeți că trebuie schimbat în România pentru ca românii să se întoarcă în țară ?

Nu știu să răspund prea bine la acesta întrebare. Întoarcerea fiecaruia dintre noi este o chestiune de opțiune personală și cred că are legatură  în cea mai mare masură,  pentru fiecare în parte, de motivul plecării. România își urmeaza drumul ei și cred că în momentul de față se află pe o pantă ascendentă de dezvoltare. Când vorbim de o țară nu putem vorbi de schimbari bruște, e nevoie de timp și rabdare. Altfel se naște haos.

Ce înseamnă  pentru dumneavoastră România ?

România este țara care mi-a dat viață, care m-a format ca om și ca profesionist. Oriunde mă vor purta pașii voi fi și voi rămâne  mândră că sunt româncă. Se spune că locurile natale pentru fiecare om în parte degajă o energie specială care îți dă putere. De fiecare data când merg în România mă simt de parcă mi-au crescut aripi.

Care credeți că sunt diferențele dintre Grecia si România?

Nu pot să compar cele doua tări, fiecare are ritmul ei de dezvoltare, frumusețea ei, istoria ei, destinul ei. Le iubesc pe amândoua!

Un gând bun pentru toți românii plecați din țară?

În viață, cel mai greu lucru este să afli ce îți dorești. Dacă ai aflat, iți doresc să fii sănătos si să faci tot posibilul să îți îndeplinești visul. Nu te poate opri nimeni oriunde te-ai afla. De tine depinde!

Daniela Popescu, Atena